O frază des întâlnită în ultimii ani prin discuții la colț de bloc sau mese în familie a fost: „Dar pe noi cu ce ne ajută UE?” — rostită mai mereu pe tonul ironic al neîncrederii. Dar, dacă e să lăsăm retorica deoparte și să ridicăm privirea din trotuar, răspunsul e peste tot în jurul nostru. La propriu.
Un exemplu recent vine din Sibiu. Potrivit unui anunț din newsletterul local, corpul vechi al Școlii nr. 13, de pe strada Lungă, a fost complet modernizat. Clădirea, datând din 1934, a trecut printr-un proces amplu de consolidare, eficientizare energetică și reamenajare, fiind dotată cu mobilier nou și echipamente IT. Elevii și profesorii au început deja cursurile în noile spații, începând cu 31 martie.
Primarul municipiului Sibiu, Astrid Fodor, a declarat:
„Acest proiect a fost unul mai complex, incluzând, pe lângă lucrări de eficientizare energetică, și lucrări de consolidare a clădirii (…). În plus, ambele clădiri ale școlii au fost dotate cu mobilier nou și echipamente IT, astfel că școala oferă acum condiții foarte bune atât elevilor, cât și cadrelor didactice”.
Costul total al lucrărilor? 8,68 milioane de lei. Contribuția din bugetul local? Doar aproximativ 200.000 de lei. Restul, adică 8,48 milioane — adică peste 97% din întreaga sumă — provin din fonduri europene, prin PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență).
Și nu e un caz izolat. Orașele din România, de la cele mari până la cele mai mici, sunt pline de astfel de proiecte — de la școli și grădinițe modernizate, la poduri, trotuare, parcuri sau blocuri reabilitate termic. Dacă ne uităm mai atent, toate au în față acele panouri mari și albe care explică exact cine a dat banii. De cele mai multe ori, scrie clar: Uniunea Europeană.
Cei care ieri întrebau ironic cu ce ne ajută UE, azi vin și spun: „Bă, știi ce am aflat? Strada aia X a fost reparată din fonduri europene! Nu m-aș fi gândit. Mi-a zis vecina de la Y.”
Iar celor care încă pun întrebarea, răspunsul nu e greu de oferit: ridicați capul și priviți în jur. UE ne ajută — masiv. Doar că, uneori, trebuie să știm să citim semnele. La propriu.
Și dacă unii nu știu să le citească… pentru asta, din păcate, nu există PNRR.
